C.H.Spurgeon a fost numit “printul predicatorilor”, si aici sunt consemnate cateva din sfaturile pe care le da el predicatorilor: Ce credeti?
Predicile trebuie să conţină învăţătura adevărată, iar învăţătura lor trebuie să fie solidă, plină de miez îmbelşugată. Nu ne suim la amvon să vorbim de dragul vorbii; avem de împăşit altora învăţături de cea mai mare însemnătate şi nu ne premitem să spunem nimicuri plăcute. Şirul nostru de subiecte este aproape fără sfârşit , si de aceea putem fi acuzaţi pe drept, dacă predicile noastre sunt jerpelite şi lipsite de miez.
Dacă vorbim ca ambasadori ai lui Dumnezeu, n-avem motive să ne plângem de lipsă de material, căci solia noastră este plină de dă pe deasupra. Întreaga Evanghelie trebuie să fie înfăţişată de la anvon.
A împărţi bine o predică, poate fi o artă folositoare. Dar dacă nu ai nimic de împărţit? Un simplu împărţitor este ca unul care se pricepe foarte bine să taie o pasăre gătită, dar are o farfurie goală înaintea lor. Nimic nu poate înlocuii lipsa de învăţătură; toată retorica din lume nu este decât ca pleaca faţă de grâu, în comparaţie cu Evanghelia mărturiei noastre. Oricât de frumos ar fi coşul semănătrorul, el nu are nici o valoare dacă nu este sămânţă în el.
Cea mai măreaţă cuvântare nu este decât un fleac cu pretenţii, dacă învăţătura harului lipseşte din ea. Ea trece ca un nor peste capetele oamenilor, dar nu dă ploaie pământului însetat. De aceea, sufletele pe care nevoia le-a invatat ce le trebuoe si nu primesc ce le trebuie, raman dezamagite sau si mai rau decat atat. Stilul cuiva poate fi tot atat de fermecator ca al scriitoarei aceleia despre care cineva a spus ca „ar trebui sa intrebuiteze ca sugativa pulbere de pe aripile unui fluture” dar pentru ascultatorii ale caror suflete se afla in primejdie ce va fi simpla eleganta decat doar ceva mai usor ca desertaciunea?
Catariti-va predicile! Nu le serviti cu metrul, ci cu kilogramul. Nu faceti caz de cantitate de cuvinte pe care le rostiti, ci cautati sa fiti pretuiti pentru calitatea materialului. Este o prostie sa fim iefitini la cuvinte si scumpi la adevar. Foarte lipsit de adevar trebuie sa fie omul caruia i-ar placea sa fie descris prin cuvintele marelui poet al lumii care zice: „Grantiano vorbeste foarte mult despre nimic. Mai mult decar orcine din Ventia. Argumentele lui sunt ca doua boabe de grau ascunse in doi saci cu pleava. Poti sa cauti o zi intreaga ca sa le gasesti si cand le-ai gasit,vezi ca nu merita sa le cauti.”
Chemarile inflacarate adresate sentimentelor sunt foarte bune, dar daca nu sunt sprijinite de invataturi temeinice, ele sunt un foc de paie. Fii incredintat ca duhul de trezite cel mai inflacarat nu va ajunge decat ca un fum daca nu este intretinut de combustibilul invataturii.
Ascultatorii Evangheliei sunt dornici de invatatura sanatoasa despre subiectele Bibliei si trebuie s-o aiba. Ei sunt indreptatiti sa auda explicatii corecte ale Sfintei Scripturi si, daca dumneavoastra sunteti „buni talmaci, unul dintr-o mie” si un adevarat trimis al cerului, le veti da din belsug invatatura necesara. Orice s-ar gasi in predicile dumneavoastra, daca din ele lipseste adevarul care zideste, atunci lipsa aceasta este ca lipsa fainii din paine, si va fi fatala.
Pretuiti predicile mai degraba dupa cuprinsul lor solid decat dupa suprafata lor. Multe predici sunt niste pilde foarte slabe ale unor cuvantaari despre cele de sus. Cred ca observatia urmatoare este foarte intemeiata, si anume: daca ascultati pe un conferentiar care abordeaza probleme de astronomie sau geologie, in scurt timp va veti putea face o idee clara despre sistemul sau, dar daca ascultati inca 12 luni sau 12 ani pe predicatorii obisnuiti, nu veti capata nici macare o idee despre sitemul lor teologic.
Puteti fi retori buni, bogati in fraze slefuite, dar daca va lipseste cunostinta adevarului evanghelic si daca nu va iesi in stare sa-i ivatati pe oameni, su sunteti decat o arama sunatoare si un chimval zanganitor. Vorbirea este de prea multe ori frunza de smochin care serveste drept acoperamant ignorantei teologice. Siruri de cuvinte sforaitoare si floricelele retrorice in locul cugetatrilor sanatoase.
Asemenea lucruri n-ar trebui sa existe. Belsugul de declamatii goale si lipsa de hrana spirituala, vor preface amvonul intr-o catedra a stilului bobastic si va inspira dispret in loc de respect.
Daca nu suntem predicatorii care dau invatatura si nu hranim sufletele cu adevaruri divine, putem fi oameni care stiu foarte bine sa citeasca poezii frumoase sau niste vanzatori iscusiti de vorbe goale; sau vom fi ca imparatul Nero, care canta la vioara in tim ce Roma ardea, si trimitea corabiile la Alexandria sa aduca nisip pentru arena, in timp populatia saraca murea de foame din cauza lipsei de grau.
Staruim asupra faptului ca predicile trebuie sa cuprinda material bogat, si acest material sa fie potrivit cu textul. De obicei, predica ar trebui sa se dezvolte din text, si cu cat este mai lamurita , cu atata este mai bine. In privinta spiritualizarii si acomodarii se ingaduie foarte mult, dar libertatea nu trebuie sa fie folosita abuziv, ci intodeanuna trebuie sa existe o legatura, ba chiar mai mult decat o legatura indepartata, o adevarata inrudire intre text si predica.
Modul cel mai bun pentru a da un material variat este sa ramanem la gandul Duhului Sfant, in locul din Sfanta Scriptura de care ne ocupam. Nici un text nu este intocmai ca altul; ceva din contextul imediat sau din inlantuirea ideilor da fiecarui text, in aparenta identic, o nunanta care-l deosebeste.
Ramai pe cararea Duhului Sfant, si nu te vei rataci niciodata, nici nu-ti vor lipsi vreodata subiectele. „Pasi Lui varsa belsugul”. Afara de aceasta o predica ajunge cu atat mai puternica in constiinta ascultatorilor, cu cat se vede mai lamurit ca este chiar Cuvantul lui Dumnezeu, nu o cinferinta despre Sfanta Scriptura, ci Scriptura insasi explicata si aplicata. Este datoria noastra ca, fata de maretia insuflarii, cand pretindem ca predicam dintr-un verset, sa nu-l impiingem la o parte ca sa facem loc ideilor noastre.
A alege simple teme morale inseamna a intrebuinta o sabie de lemn, insa marile adevaruri ale Scripturii sunt sabii ascutite. Tineti-va de invataturile care misca si inima si cugetul.
Ramaneti fara sovaire luptatorii unei Evanghelii care cucereste suflete. Adevarul lui Dumnezeu este potrivit pentru orice om, iar harul lui Dumnezeu il face pe om dupa chipul Sau. Este o cheie, care prin puterea lui Dumnezeu, poate incorda „ceausl ” inimii omenesti , ca sa bata pentru Domnul. Puneti mana pe ea si folositi-o in fiecare zi. De aceea va indemn sa ramaneti langa vechea Evanghelie si annunumai la ea, caci negresit, ca ea „este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire.”
Cel mai important lucru: predicati numai pe Cristos. El este toata Evanghelia. Persoana, slujba si lucrarea Lui trebuie sa fie tema noastra mare si atotcuprinzatoare, Lumea are nevoie sa i se spuna despre Mantuitorul ei si despre calea pe ca se poate ajunge la El. Mantuirea prin credinta poate si trebuie sa fie mult mai mul decat este acuma marturia zilnica a amvoanelor pretestante. Si daca acest adevar de capetenie va fi insotit de celelalte invaturi ale harului, va fi cu atata mai bine pentru Bisericile noastre si pentru lumea de astazi.
