Tu, Om
Tu, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai
Căci ea, mereu spre Iad sau Rai,
Pe mulţi o să-i îndrume.
Ce grijă trebuie să-ţi pui
În viaţa ta în toată
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus şi-n veci nu-l mai aduci
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista
Va curăţa sau va-ntina
Rodind sămanţa pusă-n ea
De dragoste sau ură
Scri un cuvânt, cuvântul scris
E-un leac sau o otravă
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre înălţare sau abis
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai scris un cântec, cântul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine, sau spre rău
Spre curăţire sau desfrâu
Văzând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere
E calea bună sau e rea
Va prăbuşi sau va-nălţa
Vor merge suflete pe ea
La pace sau durere.
Trăiesti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una
Oricum ţi-ar fi tu nu uita
Cum o trăieşti vei câştiga
Ori fericiri de veci prin ea
Ori plâns pe totdeauna
Tu om ce mari răspunderi ai
Tu vei pleca din lume
Dar ce ai spus prin scris sau grai
Ce laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi la Iad sau Rai,
Mereu o să-i îndrume
Deci nu uita, fi credincios
Cu grijă şi cu teamă
Şi lasă-n urmă luminos
Un semn, un drum, un gînd frumos
Căci pentru toate ne-nduios
Odată vei da seama.
